Punk Suprarealist

Eu si iubita mea ne adoram
ne devoram
ne iubim anarhic si distrugem timpul,
e de ajuns sa ne atingem degetele si buzele
pentru a fi unde vrem noi.
Eu si iubita mea suntem constiinta omenirii
tabloul artei postmoderne
infatisand omul univers,
o panza de culori
gravand zambete pe soare.
Eu si iubita mea suntem una
transcendem timpul
si ne iubim in afara lui,
curgem unul in altul
si cadem asupra pamantului
ca roua diminetii
pe buzele frunzelor.
Eu si iubita mea experimentam stari
ne ducem unul pe altul in jurul eului propriu
si invatam sa fim totul –
in timp si in afara lui.
Iubita mea-mi aduce cafeaua dimineata
pe-o raza de soare
iar eu ii sarut degetul mare al piciorului
ramanand pe buze cu sunetul de jazz al pasilor ei.
Dimineata iubita mea are parul de roua
ochii de ploaie
si zambetul de sarut
iar eu invat s-o iubesc in fiecare zi in alte culori.
Iubita mea danseaza libertate nebuneste pe ritmuri de flamenco
si-mi picura roze de pe buzele ei
pe buzele mele
intr-un sarut ce-acapareaza muzica
si-o imprima pe buzele nostre.
Iubita mea se daruieste salbatic
iubeste ca o nimfa
imi deschide venele
isi varsa esenta in mine
si se curge
pana ma inunda de ea.
Iubita mea mi-a smuls catusele de smarald, si,
dansandu-si drumul pana la mine
mi-a sarutat pleoapele inchise si
mi-a pus flacari in palme:
“ARZI! Iar eu voi mangaia flacara
Ce ne  duce spre casa”.

Leave a comment