you taste like amphetamines

am înțeles că îți place poezia
fără rimă, fără context
doar înșiruiri de sentimente și cuvinte îmbâcsite de parfum
litere în valuri din buricele pătate de fum ale poetului
buricele alea ce îți fac pielea de gaină
și-ți vaporizează privirea

am înțeles că îți place poezia
otrava asta subtilă ce te tatuează în priviri uitate
și îți cântă nostalgia insomniilor
poezia ce te dezbracă de maști și rochițe
ce îți transformă timpul în vată de zahăr

am înțeles că îți place poezia
cuvintele nenorocite ce te seduc spre dansuri himerice
armonii ce-ți lasă așternuturile goale
și privirea fixată în tavan

am înțeles că îți place poezia
subînțelesuri din care speri că poți salva finalul previzibil
și în care te arunci cu toate ființele ce le-ai abrutizat în tine

am înțeles că îți place poezia
scrisă pe spatele poeților cu unghiile încleștate

am înțeles că îți place poezia

……..

poezia uitărilor
pe muzica lentă a pașilor unui poet
ce te-a pictat in timp.

Polychromatic fantasies

kaleidoscopic preview of the past

sparkling from your devouring eyes

wasp shaped body

dancing to the music from the pits of your thoughts

and you’ve lost the vision to envision yourself invisible

your golden decorations hang from the side of your lips

depicting silvery lines on the canvas of your psychotic mind

you choose to lose the beauty and trade it for the looks

annihilating the depths of the inner abyss

where you drown by missing presence

laugh wild you lost madonna

and gather your possessions into the pyramid of forgotten beauties

where  expectations and mirages reign supreme.

perspective aromate

Șarpele-și mușcă coada sub craterele ochilor tăi

pierduți în mii de ecrane

Experimentezi viața sub plapuma de muște a sicriului etajat

pe resturile semenilor tăi

învelite în steaguri găurite de viermi

Ai redefinit conceptul temporar

sub cușca cubică din care te fălești  cu lanțuri aurite

ce-ți definesc libertatea

Animal dezorientat

te naști ființă pentru a evolua la stadiul de om

dar îțî mânjești esența cu suflete vulgare

uitându-ți glasul și privirea incrustate-n

regrete cafenii ce-ți trasează destinul

ca dârele acuarelice ale unui Dali decăzut

într-o lascivitate obezică și zaharisită

Tăcerea scrie capodopere atunci când frica se dizolvă

eu sunt nimicnicia și golul din om

când lipsa vocii mele va fi auzită

voi povesti iubirea

ca pe-o aromă macică

ce-nțeapă fin și mângâie cu gheare

ce definește concepte vagi

prin gânduri simple

ce-aruncă umbre vii spre inimi kintskuroi

înflorind petale unde cresc doar spinii

picurând apusuri liniștite peste zile serbede

și răsărind în zâmbete aurii in colțul buzelor

Voi povesti suflul naturii repirând prin

mii de oameni, copaci, frunze și vânt

povești împletind timpul

în cosițe și oameni noi

un Acum ce dezvelește umeri goi

înrădăcinând spiritul in ochi noi.

mângâieri opioide

tripuri sacadate

scăldare în tonuri de orgasm intens

glazurate pe buze cărnoase

ce-și modelează suflul pe

învelișurile inimii tale

acoperite de sori multicolori

raze meditative răsfrânte din

albul universal al ochilor tăi

mângâie privirea mea peniță

încrustându-ți povestea în

adâncul pielii mele

zâmbete ciocolatii sub aburii plăcerii

se răsfrâng în culori aromatizate

și în picuri de iubire ce-ți alintă coapsele

îmi cuibăresc privirea în palmele tale

îți absorb mângâierea

plutind prin tine ca sărutul delicat

al sunetelor de saxofon

ce-ti cântă prin mine

plimbările nocturne învăluite

în atingeri pictate pe buzele lunii

privirea ta opiacee

îmi străpunge venele goale

sedându-mi simțurile

spre tărâmuri macice

unde reflecțiile tale dansează

pe mii de ace

îți inhalez respirația sacadată

și-ncerc să te păstrez în mine

asemeni unei supradoze

din care sper să nu mă mai trezesc.

Eviscerații spirituale

cânt geometria gimnasticii

în timp ce desenez sunetele

cu cărți de joc

aliniate-n inimi vodoo

sar cordoane ombilicale între dimensiuni

căzute în spatele vocii

prinse între sunet și tăcere

între gând și necuvânt

o meditație în care fizica-și schimbă textura

inversându-și experimentele

spre o implozie interioară

cusută cu bucăți de placentă

o meditație în care matematica-și convertește alfabetul

în găuri negre ce vomită fetușii

pe cifraltarul unde zeii

stau la coadă spre-a deveni muritori

zei muritori de formă și oameni muritori de foame

mixtura dintre copită și gură incleștată

șoptind păreri călcate în tăcere

o piesă-n care soarele răsare pe cortină

iar regi spoiți în culori bufonice

își spânzură supușii de urechi

în timp ce le redecorează irisul

tragedia sufletelor încercând

să-și delimiteze forma

structuri imaginare clădite

pe machiaje scurse

pe pânze mâzgălite incolor

cu rotocoale de fum alb

alimentăm crematoriul uman

cu inimi pietrificate

pentru a ne putea încălzi corpurile bolnave

în zile caniculare

hora dezamăgirilor resemnate

tropăie-n drumu-i hotărât spre nicăieri

unde aplauzele mute îți dinamitează timpanul

resetându-l spre a face loc

noilor drame închipuite

ce-ți tatuează cicatricile

cu fier încins.

Numere curbate

mi-ai cerut să te iubesc
în mângâieri de cate 3 rânduri
numărate de mai multe ori
să te iubesc cât un număr fix
cu virgulă exactă
dar eu nu ştiu să număr
sau să le pun in număr
nici măcar să le enumăr
nu ştiu cât face un număr
plus virgula lui
la fel cum nu ştiu să
pun virgulă după oameni
am învățat ce e o paranteză
o dată ce am închis-o-n urma noastră
şi-acum din paranteza asta
vrei s-aleg un număr?
numărul meu e un cerc
intersectat cu cercurile primordiale
nu există linii drepte
la fel cum nu există iubire condiționată
numărul meu e mulțimea vidă
am învățat să mă divid ca
Vesica Piscis
să-înot între cercuri si
să sar între dimensiuni
nu căuta numărul fix
el există doar in iluzia dintre
liniile drepte ale minții tale
aici ne găsim deasupra simbolurilor acceptate
consumându-ne prin dăruire şi
regenerându-ne prin iubire.

Spirală crudă

Văd cerul prin

gaura din evanghelia tăcerii

și printr-o perdea întredeschisă

de fum și scoci expirat

nu am nicio stare ziceam

nu-s tripat pe nimic

iese doar esență

ulei aromat din Valea Mântuirii

criogenizând fumul prin care cerul

se mai pierde o data

e doar unul dintre cele 7 ce se înnoadă

e un taifun interior

ce devastează stări

alungă oameni neinvitați la șahul

neuronal în desfășurare

mătură neliniștile lăsând doar

un plai inmugurit la marginea râului

din care-și potolesc setea vulturii conștiinței.

Îți amintești cine erai înainte să uiți cine ești?

înainte să te oprești din a exista?

știi câți ai fost înainte să fii?

sau esti  convins

că ești doar tu

și-naintezi singur

înotând neputincios

într-o aglomerație continuă

ce-ți conturează singurătatea?

Culoarea luminii

curg amintiri sclipite în soare

din ochii de ametist ai iubitei mele

poze zugrăvind conștiința iubirii

încrustată în arborele vieții

crengi verzi înrădăcinate în plex iar prin mine

zboară haotic frunzele ei purtate de fluturii memoriei

am pășit cu buzele în afara trecutului

aruncându-ne ancora în  memoria prezentului

l-am mângâiat pe acum

recunoscând inexistența timpului

și infinitatea iubirii

ne-am desenat chipurile

în formă de 6 petale suprapuse

din noi înflorind fructul vieții

Creația izvorând prin noi

curgându-ne spre liniștea din muzica vântului

prin simfonia apei și măreția pietrei

e un suflu continuu abundând de viață

iar inimile noastre contopite

dau tonul suflului universal

asemeni unui dirijor pierzându-se în transa din “Odă bucuriei”

iubita mea universală nu cunoaște gelozia

iubita mea universală e îndrăgostită de iubitele mele particulare

adorând plenitudinea iubirii

înțelegând-o deasupra conceptului de 2

facem dragoste dăruindu-ne ca o ploaie

tuturor ființelor

în timp ce Gaia tremură

zdruncinată de orgasmul ce ne ridică

spre dimeniunea luminii vindecătoare.

Business as usual

E 8:50 AM iar pe balcoanele

supraaglomerate ale cladirilor de sticlă

sunt servite coctailuri anestezice pentru zilele comei

molotovuri ale memoriei

dinamitând prezentul în amintiri imaginate ale viitorului

o beție colorată în strigăte mute

scrumând visele lui

CUM AR FI sau

CE BINE-AR FI FOST

oameni uitați în statute și egouri

baloane sparte în creiere de hârtie

pe care scriptul de updatează dupa business needs

resurse umane păscând în clusteruri de inbox

ochi lipsiți de cristalin

guri deformând cuvinte și concepte

realitate transpusă prin lentile-mprumutate

lipite de pupile dilatate

e 8:50 AM și așteptăm să treacă ziua

stres măsurat în sarcini cruciale

și timp trasat pe întâlniri urgente

forfota muștelor bine odihnite

bine hrănite

îngrășând cifra de afaceri

și rândurile pompelor funebre

aici doar cei norocoși mor

restul se zbat în continuare

târându-și trupurile inerte spre fumoarul viselor

unde ia naștere conceptul de mâine

și unde prezentul se stinge ușor

la fel ca o țigară fumată în grabă.

[e 9:00 AM iar mucurile de țigară sunt lăsate în putreziciune

începe colcăiala celor 70.000 de gânduri zilnice

confirmând din nou că Libertatea nu e niciodata unul dintre ele.]

negarea lui 7 fara 5

frecvențe neuronale despicate

in picturi suprarealiste

dizolvând pupila

(redefinind imaginea)

și anulând timpul –

un construct imaginar al măștilor

topite în aparențe

mulate pe chipuri indigo –

curg flori de plastic putrezite

în priviri urlate

limba ochiului grăind tăcere

strigând acceptare

iar egoul se zbate biciuit

între pereții minții

lingându-și gratiile de zahăr –

tablou delirant al subconștientului

portretizând nașterea lui

Homo Similarus Publicitarus

burlesc decadent simulat

in săgețile omului-ecran

jupuind focul din privirile lui Zarathrustra –

tot rămâne mut între limbile -înnodate

zumzet ros de molii simulând acțiunea

și proiectând-o intr-un insectar social

încodat în uitare –

e plin de iisuși in ecuația temporală

toți supurând consumerism

în creiere criogenizate de șocuri emoționale –

Proiecția Finală pe cerul conștiinței

6 salvadori cu dalii in priviri

cântând rapsodii electrice

pe drumul ce învăluie prezentul

în giulgiul uitării.